Iuliana-slider-proiecte

Julie, cu rouă sub piele

Julie nu-i femeie pentru un bărbat care poartă cămășuțe cu mînecuțe în carouri,  pentru bărbatul brioșă, cald și pufos, gata să-ți dea sufletul crud să-i-l modelezi, nu de alta, dar aceștia sunt prea non-eroi, prea neîncercați de balauri și prea neînvingători.

Ea este dintre cele care caută bărbatul arhetip, uite acum e timpul povestitorului cu tîlcuri multe. Apoi, cînd ești femeia asta ca un lan de grîu copt, ca o livada de pere, la treizecișiceva de ani, e în firescul naturii să privești în zare după semizei.

Am cunoscut-o cu lacrimi de emoție si de dragoste neîmpărtășită, lacrimi căutînd sensuri în întîmplări mărunte, la evenimentul unei galerii de artă. Cel mai frumos mod de a lupta cu durerea nu-i să o negi, ci să-i dai sens, o zic și înțelepții.

M-au impresionat atunci ingenuitatea cu care își divulga vulnerabilitatea, senzația de ploaie caldă de vară care te cuprinde în preajma ei și a poveștii ei.  Viul făpturii te copleșește, Julie nu așteaptă să fie descoperită, ci te ademenește ca un fruct copt a cărui coajă pleznește de aromă și suc dulce.

colaj-julie-proiecte

Are rouă sub piele, emoții calde și umede care țîșnesc cu străluciri la suprafață fără să inunde, fără să copleșească, fără să te facă să te simți vinovat,  doar cît să-ți dea sete să o protejezi, să o cunoști, să o iubești.
Îmi place cum se împodobește și se construiește ca om și ca femeie, se analizează, se imaginează, se visează, se modelează ca lutul cu apă.

Se îngrijește cu religiozitate, trupul ei este un templu, refugiu în timpul vijeliilor care o atacă. Cei care cred că o pot așeza ușor la butonieră sunt aroganți sau naivi, o puteți doar admira pe facebook wall, proiecție pe o pînză de cinematograf.  Sau o puteți cuceri, Julie este și ea un arhetip.

Am făcut poze cu Julie astă-vară în Cișmigiu, pentru ciocolata neagră din Madagascar, Menakao.

Este make-up artist independent cu mii de colaborări, îi puteți urmări proiectele și solicita serviciile chiar de pe pagina de facebook sau pe site www.iulianastefan.ro

Ca profesionist este organizată, foarte atentă la detalii, își investește iubirea și puritatea în fiecare clientă, îți atinge pleoapele cu mintea curată și scoate la lumină potențialul maxim de frumusețe naturală a fiecărui chip.  Pentru că femeile au nevoie să fie frumoase, nu pentru ceilalți, ci pentru ele, femeile se hrănesc cu bucuria, admirația și iubirea pe care frumusețea o trezește în ceilalți.

BeforeAfter

Cu ciocolată,

Gianina

 

masca-ciocolata-cruda-Mulu-Dark

Unsu-ne-am cu ciocolată

Vara mă simt nemuritoare, nu e o metaforă. Realmente simt și cred că pot trăi 125 de ani, cu mușchii sprinteni alergînd în jurul lacului Herăstrău, fără riduri, cu privirea blîndă, cu sîngele iute și multe idei, multe cărți, mulți oameni de iubit în juru-mi.

Dar la sfîrșit de septembrie, cînd diminețile și nopțile strîng miezul zilelor în chingi reci, atunci intru în panică. Tenul meu, imitînd frunzele, se pigmentează, se deshidratează, mușchii se înmoaie trăgînd cu ei pielea în jos, facînd tot posibilul să mă smulgă din iluzia nemuririi.

Speriată ca nu cumva să îmbătrînesc altfel decît în planurile mele, mi-am aplicat pe față, cu așteptări de magie, o mască din ciocolată crudă și, mulțumită, am vrut să o testez cu persoane complet necunoscute, pentru a elimina subiectivismul și particularul.

Am ales Mulu Dark, cu 70% masă de cacao, o ciocolată pură care conține mult unt de cacao, pudră crudă de cacao, nectar de agave și vanilie măcinată. Ingrediente curate care pot fi folosite fără probleme și pe piele, din moment ce le consumăm oricum cu plăcere.

S-au oferit voluntare de pe pagina de facebook  amărui, 3 femei cu vîrste de peste 28 de ani și am fost găzduite de Centrul Shakti în frumoasa lui clădire din anii ’20, în stil neobrâncovenesc. More

ciocolata-invechita

Capriciile ciocolatei. De ce albește frumoasa arămie?

Cînd ciocolata neagră s-a albit, întocmai ca o femeie singură, are nevoie de mai multă tandrețe și căldură, literalmente, nu de ignorare ori dispreț.

Găsesc o frumusețe nostalgică în ciocolata albită,  simt o iubire duioasă ca în fața clădirilor vechi neîngrijite, cu fațade jumulite și ferestre triste, în care caut mereu splendoarea de altădată, imaginîndu-mi locuitorii cu poveștile, orgoliile, secretele lor.

Ea albește cînd îmbătrînește, firesc. Este momentul cînd se apropie de termenul de expirare de pe ambalaj. Deși ciocolata neagră nu moare niciodată, nu se strică, nu devine toxică, ca orice produs comercial, trebuie să poarte un termen de valabilitate. Acest termen marchează albirea, vîrsta la care s-a instalat o deshidratare acută.

Să vă descifrez deshidratarea: ea modifică legăturile afective dintre molecule. Pe de o parte, se modifică structura untului de cacao, care-și pierde elasticitatea și vigoarea masculină,  atît de voluptuos untos odată, el se chircește acum spre autoconservare: ciocolata nu se micșorează ca o caisă deshidratată, ci își păstrează volumul, poate pierde insesizabil cîteva grame, dar dorurile lui și tot entuziasmul masculin se închid, se retrag, încetează să se mai exprime.

unt-cacao-la-suprafata

Pe de altă parte, pudra de cacao, frumoasa arămie care poartă-n fiecare particulă o bogăție excentrică de substanțe și formule de magie cosmică, splendidă Șeherezadă cu 300 de ingrediente ca 300 de  povești, își stinge focul pătimaș, vrăjile ei amuțesc și se abandonează cîtorva molecule rebele de unt, care refuză să accepte tăcerea, uitarea, singurătatea, ridicîndu-se la suprafață fie pentru a cerceta universul, fie pentru a proteja pudra de alte intemperii.

Aromele ei subtile, notele fragede și fragile, șoaptele seducătoare și culoarea arămie fără de care o ciocolată nu-i ciocolată, nu dispar, ele au devenit doar un spirit captiv într-o lampă fermecată care așteaptă să-și găsească eliberatorul.

O astfel de ciocolată albită de timp reînvie cu iubire. Iubirea în regimul de existență al ciocolatei înseamnă, hmm, ca și în regimul de existență al femeii, căldură și pricepere umană. Cu căldură blîndă învăluitoare, nu cu foc năvalnic o topești pentru a-i reda strălucirea și a-i ridica din adîncuri norul de arome și gusturi. Ți-am pregătit la finalul textului o rețetă atît de simplă de restaurare a ciocolatei, ca să te convingi de splendoarea tăcută și nemuritoare a ciocolatei negre.

virstele-ciocolatei
Dar mai trebuie știut că ciocolata neagră este o făptură capricioasă și sensibilă, oricît de pătimașă cu procentele ei de cacao ar fi, fie ele 65%, 70%, 80%, 90% sau 100%, ea poate albi în plină tinerețe.Ciocolata nu iubește frigul, ea nu se păstrează în frig, nici nu se consumă cu răceală. La o variație de temperatură ambientală de maximum 10 gr, ciocolata albește, untul se revoltă și se ridică cercetător și mustrător la suprafață. Nu trebuie să condamnați o astfel de ciocolată cu spirit critic și cu dzamăgire, ea este încă plină de sucul tinereții, salvați-o cu căldura obrajilor încălziți de ceai , scufundați-o cîteva secunde în ceașca de cafea și lăsați-o apoi să-și dezăluie farmecele în palatul gusturilor, nu o mestecați, dați-i timp să danseze cu papilele, cu mușchiul viguros al limbii, cu mătasea obrajilor, cu cerul gurii înstelat.

Iată propunerea mea, o rețetă simplă, dar copleșitor de savuroasă.

Am testat-o, pentru că am vrut o experiență excepțională, felul în care se combină aromele ingredientelor este esențial pentru orice experiență culinară.

Eu am amuțit de plăcere și nu știu de fapt cine pe cine a devorat. Aveam impresia că feliile de măr mă împing cu sălbăticie în catifeaua ciocolatei ca să se bucure chiar ele, între dinții mei, zdrobindu-se de plăcere. Cred că plăcerea mea a fost doar un efect secundar al plăcerii feliilor de măr. Am înțeles că mărul nu cunoscuse păcatul înainte de a se fi abandonat ciocolatei topite.

Pentru 1 persoană ai nevoie de 1 măr ionatan roșu crud și jumătate de tabletă Menakao.

Experiența este mai voluptuoasă și mai răvășitoare senzațiile daca așezi cubulețele de ciocolată pe un platou din sticlă sau porțelan.
Încinge bine cuptorul  și închide-l, nu ai nevoie de flacără pentru a topi ciocolata, riști să o arzi. Ai nevoie doar de o masă blîndă de aer cald.

Așează platoul pe grătar, aerul cald îl va învălui din toate părțile. Lasă doar 5 minute, cînd scoți platoul ar trebui ca ciocolata să fie 80% topită, omogenizează masa de ciocolată cu o linguriță și întinde pe tot platoul pentru un efect mai dramatic. Tăvălește feliile de măr crud (nu băga și mărul în cuptor împreună cu ciocolata) în pateul de ciocolată și topește-te de plăcere.

 Cu ciocolată,

Gianina

 

ca-apa-pentru-ciocolata

Ca apa pentru ciocolată sau rețete cu amor în bucate.

“Como aqua para chocolate” este o nuvelă cu rețete fabuloase de amor în bucate. Scrisă într-un limbaj naiv, este o poveste fermecătoare despre feminitate, numeroasele forme de feminitate, despre amor, trădare, loialitate, pasiune, revoluție, moravuri, regăsirea sinelui și construirea voluntară a destinului.
“Ca apa pentru ciocolată” este o zicală veche mexicană despre persoanele mînioase, dar în nuvelă mînia este una erotică, este o mînie a instinctului și a dorinței care nu mai suportă oprimarea, mînia erotică a trupului care nu ascultă de conștiință, nici de cutume sociale.

Este și o nuvelă de rețete magice: fabuloase, complicate, meticuloase, bucatele au o senzualitate sofisticată și nutritivă, ele hrănesc, aprind, zvîcnesc în trup instincte, pasiuni, chemări, drumuri, destine, ca în scena cu prepelița în sos de trandafiri.
Rețetele par să conțină tehnici secrete care transformă obișnuitul în extraordinar, realul în ireal, bucatele aprind scîntei în oameni transformîndu-i în ființe supranaturale. Zi de zi, sărbătoare după sărbătoare, bucatele hrănesc perpetuu magicul care mocnește ascuns în fiecare personaj, pentru a exploda sublim, ori grotesc, absurd ori tragic.

Realitatea astfel este în mod firesc și magică, un magic secund care strălucește uneori mai puternic. Uneori strălucește atît de puternic, încît produce moarte. O moarte magică.

Cînd cei doi îndrăgostiți fac dragoste după ani și ani de dorințe reprimate, ies scîntei din trupurile lor, inimile le pleznesc de voltajul cosmic și aprind cu trupurile lor un foc care arde săptămîni în șir din trupurile lor. Un happy-end diferit: se moare din amor, prin amor, la propriu.

“PREPELIŢE PE PETALE DE TRANDAFIR
INGREDIENTE:
12 trandafiri, de preferinţă roşii
12 castane
2 linguri de unt
2 linguri de feculă de porumb
2 picături de esenţă de trandafir
2 linguri de anason
2 linguri de miere
2 căpăţîni de usturoi
6 prepeliţe
l pithaya
Mod de preparare:
Desprinzi cu multă atenţie petalele de trandafir, încercînd să nu te înţepi, lasă că e foarte dureros (cînd te înţepi), dar astfel petalele se pot impregna de sînge, ceea ce, în afară de faptul că schimbă gustul mîncării, poate provoca reacţii chimice destul de periculoase.
După ce-ai curăţat prepeliţele, le legi picioarele, ca să capete o formă graţioasă, le presari cu sare şi piper după gust şi le pui la rumenit în unt. Trebuie jumulite pe uscat, căci dacă le pui în apă fiartă se modifică gustul cărnii.
Adevărul este că acest fel e delicios. Trandafirii îi conferă o savoare din cele mai rafinate.
După ce ai desfăcut petalele, le macini într-un mojar împreună cu anasonul. Separat, coci castanele pe plită, le cureţi şi le fierbi în apă, după care le faci piure. Toci mărunt usturoiul, îl
rumeneşti în unt, adaugi piureul de castane, mierea, pithaya măcinată (e un fel de cactus), petalele de trandafir şi sare după gust. Dacă vrei să legi mai bine sosul, adaugi puţină feculă de porumb. La urmă strecori totul şi pui două picături de esenţă de trandafiri, nu mai mult, ca să nu fie prea parfumat şi să nu-i treacă gustul. Cînd e gata, iei de pe foc şi laşi prepeliţele în acest sos timp de zece minute, ca să se pătrundă.
Aroma esenţei de trandafiri e atît de pătrunzătoare că mojarul rămîne impregnat cîteva zile.

…………………………………………………………
Părea că mîncarea pe care o înghiţea îi produce un efect afrodisiac, o căldură mare a început s-o cuprindă de la picioare în sus. Nu putea şedea corect pe scaun din cauza unei gîdilături în mijlocul corpului. A început să transpire imaginîndu-şi că era călare pe un cal, în braţele unui soldat de-ai lui Pancho Villa, unul din aceia pe care-i văzuse intrînd în sat săptămîna trecută, mirosind a sudoare, a pămînt, a dimineţi de nesiguranţă şi pericol, a viaţă şi a moarte.
Părea că prin-tr-un curios fenomen de alchimie făptura ei se dizolvase în sosul de trandafir, în carnea prepeliţelor, în vin, în aromele acestui fel de mîncare.
Transpira abundent din tot corpul. Picăturile care ţîşneau erau de culoare roz şi miroseau plăcut şi pătrunzător a trandafiri.”

Cu ciocolată,
Gianina

libertate-intimitate-pudoare

Libertate, Intimitate, Pudoare.

Este titlul de pe coperta Elle, ediția franceză din iulie 2014, o concluzie frumos formulată, după modelul sloganului Revoluției Franceze, “Liberte, Egalite, Fraternite”, despre tendința generației tinere de a alege să nu practice topless la plajă, deși în Franța este un comportament acceptat social.

Sociologii spun că de fapt tinerele fete nu aleg să fie pudice, într-un un gest de exprimare a libertății și individualității, ci că tinerele fete, cu vîrste între 18-24 de ani se tem și au o nesiguranță legată de estetica propriilor sîni.

Se tem pentru că sînii sunt obiecte erotice, cum spune un psiholog, “sînii sunt sexualizați” de mass-media și cultura pornografică, iar acoperirea sînilor este o  “desexualizare” care le protejează pe tinere și de agresivitatea bărbaților macho, și de conflictul interior, generat de diferența dintre “sînii culturali” (standardul promovat de mass-media) și “sînii reali”. More

muncitor-incarcator-saci-cacao

Amar e să muncești fără drag de cacao

Ce-i amar cu adevărat în povestea ciocolatei nu este gustul, ci să muncești pe plantația de cacao cu totul înstrăinat de frumusețea și misterul roadelor.

Dintre muncile agricole, cred că doar munca pe o plantație de trestie este mai grea decît cea pe o plantație de cacao. Îngrijirea arborilor, culesul, fermentarea, uscarea, toate sunt munci manuale care solicită forță fizică, meticulozitate, răbdare, într-o climă tropicală. Banii primiți (ca soldă, sau ca preț per kg pe cacao) sunt abia suficienți pentru subzistență. Munca își pierde bucuria recompenselor materiale și spirituale. (o expresie șablon, știu).

Dacă nu iubești arborii, dacă nu iubești boabele de cacao, necunoscîndu-le aromele ori proprietățile tonice și hrănitoare, neintegrîndu-le în ritualuri culinare și culturale, munca este o sclavie. Ironia face ca foștii sclavi de pe plantațiile coloniale ale Africii să-mi pară astăzi tot niște sclavi, deși sunt oameni liberi din punct de vedere politic.

Vă imaginați o Brazilie întreagă nebînd cafea, nevenerînd cafeaua? Avem însă țări întregi, cele mai mari cultivatoare de cacao, care nu consumă boabe de cacao ori ciocolată, nici măcar sortimente industriale, nemaivorbind de o bucățică de ciocolată neagră artizanală: Cote d’Ivoire, Ghana, Liberia, Cameron. More

dancing-cocoa-beans

“Dansînd pe boabe de cacao”, poezia sclavilor

Capriciul flamboaiant al vreunui proprietar de plantație trebuie să fi creat această tehnică inutilă de lustruire a boabelor de cacao, în Trinidad.
culoarea-fascinanta-a-boabelor-de-cacao
Numai pe această insulă este documentată și se practică încă, pe plantațiile private, procedeul ca un vers de poezie, “dansînd boabele de cacao”.
Dintre toate tehnicile de pregătire a boabelor pînă la forma brută de vînzare, această frămîntare cu tălpile goale este cea mai ușoară. Mai ales dacă, cum mărturisește astăzi un mic proprietar, îți încurajezi tălpile cu rom și muzică.
dancing-cocoa-beans

More

Bibeloul-copilariei-noastre

Artist cu intenție, efecte fără intenție: contesa înjunghiată, bibeloul părinților noștri

Un pepene foarte copt și plin de zeamă nu se taie perfect, cuțitul are intenția lui, dar coaja crapă după niște legi fizice și ecuații matematice care se configurează pe loc. Bănuiesc că o coajă de pepene viu și foarte copt crapă doar pe unde găsește puncte slabe.

Cam așa se întîmplă cu arta uneori, mai ales cînd atinge simboluri și emoții calde, ca rănile proaspete. Am descoperit în curtea Galeriilor Artmark, urmînd să fie scos la licitație, un bibelou gigantic, prințesa de porțelan a copilăriei noastre, înjunghiată însă de artistă, pentru a transmite un mesaj publicului: “Bibelourile au fost candva lucrari artistice respectate, executate cu maiestrie si migala. In timp, prin reproducerea lor industriala si prin alegerea unor subiecte ce au devenit facile, acestea si-au pierdut valoarea artistica. Cutitul reprezinta o lovitura de gratie data artei decazute si kitschului in general.” Ileana Oancea, creatoarea bibeloului.

Bibeloul-copilariei-noastre

Dar eu am o nostalgie înțelegătoare și caldă față de bibelourile chinezești, realizate minuțios și decorate cu auriu. Ele erau cîrligele noastre către lumi colorate, vieți cu povești frumoase, obiecte de status închipuit. Dacă sunt elemente de kitsch industrial, ele sunt kitsch-ul nostru drag care a absorbit visele furișate, cuvintele noastre mute, libertatea noastră tîrzie. Ai mei nu au avut bibelouri decît după revoluție, doi muncitori simpli care  nu “se descurcaseră”, care și-au trăit viața în limitele strîmte ale categoriei sociale, scrîșnind din dinți și citind Magazinul Istoric.

artista-a-injunghiat-bibeloul More

ce-mirodenii-preferi

Bărbații ar trebui să întrebe la prima întîlnire

“Spune-mi ce mirodenii iubești, ca să știu cum mă vei iubi!” Asta ar trebui să întrebe bărbații la prima întîlnire, dacă vor un  preview real al unei potențiale relații. Reciproca este valabilă, femeile ar trebui să afle repejor ce scală a gusturilor și mirodeniilor au bărbații, preferabil înainte de a se îndrăgosti. Prima întîlnire ar trebui să fie nu la cafea, unde fiecare își controlează cît de bine poate aparențele, ci la un prînz sau o cină. Ritualul mesei este mai complex și vă va dezvălui rapid mai multe despre partener.

Luați îndemnul meu în glumă, este cel puțin o idee nostimă, dar testați-o, măcar pentru amuzament.

Cu ghimbir si scortisoara

More

Adrian-Ghenie-1,4-milioane-lire-sterline

Ghenie, un pictor român de 1,5 milioane lire sterline

Mă interesează arta din ce în ce mai mult. Recunosc, mai ales pentru semnificații și pentru sensurile pe care artiștii le investec în lucrările lor.

Așa am descoperit că pictorul Adrian Ghenie a vîndut recent la casa de licitații Sotheby’s din Londra un tablou cu 1,426,000 lire sterline. Pe site-ul news.artnet.com autorul spune că Ghenie are șanse să devină unul dintre puținii pictori contemporani ‘highly bankable’, o investiție sigură care aduce profit pe termen lung, alături de Andy Warhol și Gerhard Richter.

Astăzi Warhol pare ușor de reprodus în Photoshop, dar în anii ’60 era șocant de inovativ. Și touși apariția lui Warhol are logică, are logica subconștientului colectiv, erau anii excentrici eliberatori ai mișcării swing (despre care am scris aici)  Tehnica, tematica lucrărilor sale și stilul său de viață construiesc împreună povestea, faima și curentul pop-art.

andy-warhol More