ca-apa-pentru-ciocolata

Ca apa pentru ciocolată sau rețete cu amor în bucate.

“Como aqua para chocolate” este o nuvelă cu rețete fabuloase de amor în bucate. Scrisă într-un limbaj naiv, este o poveste fermecătoare despre feminitate, numeroasele forme de feminitate, despre amor, trădare, loialitate, pasiune, revoluție, moravuri, regăsirea sinelui și construirea voluntară a destinului.
“Ca apa pentru ciocolată” este o zicală veche mexicană despre persoanele mînioase, dar în nuvelă mînia este una erotică, este o mînie a instinctului și a dorinței care nu mai suportă oprimarea, mînia erotică a trupului care nu ascultă de conștiință, nici de cutume sociale.

Este și o nuvelă de rețete magice: fabuloase, complicate, meticuloase, bucatele au o senzualitate sofisticată și nutritivă, ele hrănesc, aprind, zvîcnesc în trup instincte, pasiuni, chemări, drumuri, destine, ca în scena cu prepelița în sos de trandafiri.
Rețetele par să conțină tehnici secrete care transformă obișnuitul în extraordinar, realul în ireal, bucatele aprind scîntei în oameni transformîndu-i în ființe supranaturale. Zi de zi, sărbătoare după sărbătoare, bucatele hrănesc perpetuu magicul care mocnește ascuns în fiecare personaj, pentru a exploda sublim, ori grotesc, absurd ori tragic.

Realitatea astfel este în mod firesc și magică, un magic secund care strălucește uneori mai puternic. Uneori strălucește atît de puternic, încît produce moarte. O moarte magică.

Cînd cei doi îndrăgostiți fac dragoste după ani și ani de dorințe reprimate, ies scîntei din trupurile lor, inimile le pleznesc de voltajul cosmic și aprind cu trupurile lor un foc care arde săptămîni în șir din trupurile lor. Un happy-end diferit: se moare din amor, prin amor, la propriu.

“PREPELIŢE PE PETALE DE TRANDAFIR
INGREDIENTE:
12 trandafiri, de preferinţă roşii
12 castane
2 linguri de unt
2 linguri de feculă de porumb
2 picături de esenţă de trandafir
2 linguri de anason
2 linguri de miere
2 căpăţîni de usturoi
6 prepeliţe
l pithaya
Mod de preparare:
Desprinzi cu multă atenţie petalele de trandafir, încercînd să nu te înţepi, lasă că e foarte dureros (cînd te înţepi), dar astfel petalele se pot impregna de sînge, ceea ce, în afară de faptul că schimbă gustul mîncării, poate provoca reacţii chimice destul de periculoase.
După ce-ai curăţat prepeliţele, le legi picioarele, ca să capete o formă graţioasă, le presari cu sare şi piper după gust şi le pui la rumenit în unt. Trebuie jumulite pe uscat, căci dacă le pui în apă fiartă se modifică gustul cărnii.
Adevărul este că acest fel e delicios. Trandafirii îi conferă o savoare din cele mai rafinate.
După ce ai desfăcut petalele, le macini într-un mojar împreună cu anasonul. Separat, coci castanele pe plită, le cureţi şi le fierbi în apă, după care le faci piure. Toci mărunt usturoiul, îl
rumeneşti în unt, adaugi piureul de castane, mierea, pithaya măcinată (e un fel de cactus), petalele de trandafir şi sare după gust. Dacă vrei să legi mai bine sosul, adaugi puţină feculă de porumb. La urmă strecori totul şi pui două picături de esenţă de trandafiri, nu mai mult, ca să nu fie prea parfumat şi să nu-i treacă gustul. Cînd e gata, iei de pe foc şi laşi prepeliţele în acest sos timp de zece minute, ca să se pătrundă.
Aroma esenţei de trandafiri e atît de pătrunzătoare că mojarul rămîne impregnat cîteva zile.

…………………………………………………………
Părea că mîncarea pe care o înghiţea îi produce un efect afrodisiac, o căldură mare a început s-o cuprindă de la picioare în sus. Nu putea şedea corect pe scaun din cauza unei gîdilături în mijlocul corpului. A început să transpire imaginîndu-şi că era călare pe un cal, în braţele unui soldat de-ai lui Pancho Villa, unul din aceia pe care-i văzuse intrînd în sat săptămîna trecută, mirosind a sudoare, a pămînt, a dimineţi de nesiguranţă şi pericol, a viaţă şi a moarte.
Părea că prin-tr-un curios fenomen de alchimie făptura ei se dizolvase în sosul de trandafir, în carnea prepeliţelor, în vin, în aromele acestui fel de mîncare.
Transpira abundent din tot corpul. Picăturile care ţîşneau erau de culoare roz şi miroseau plăcut şi pătrunzător a trandafiri.”

Cu ciocolată,
Gianina

libertate-intimitate-pudoare

Libertate, Intimitate, Pudoare.

Este titlul de pe coperta Elle, ediția franceză din iulie 2014, o concluzie frumos formulată, după modelul sloganului Revoluției Franceze, “Liberte, Egalite, Fraternite”, despre tendința generației tinere de a alege să nu practice topless la plajă, deși în Franța este un comportament acceptat social.

Sociologii spun că de fapt tinerele fete nu aleg să fie pudice, într-un un gest de exprimare a libertății și individualității, ci că tinerele fete, cu vîrste între 18-24 de ani se tem și au o nesiguranță legată de estetica propriilor sîni.

Se tem pentru că sînii sunt obiecte erotice, cum spune un psiholog, “sînii sunt sexualizați” de mass-media și cultura pornografică, iar acoperirea sînilor este o  “desexualizare” care le protejează pe tinere și de agresivitatea bărbaților macho, și de conflictul interior, generat de diferența dintre “sînii culturali” (standardul promovat de mass-media) și “sînii reali”. More

muncitor-incarcator-saci-cacao

Amar e să muncești fără drag de cacao

Ce-i amar cu adevărat în povestea ciocolatei nu este gustul, ci să muncești pe plantația de cacao cu totul înstrăinat de frumusețea și misterul roadelor.

Dintre muncile agricole, cred că doar munca pe o plantație de trestie este mai grea decît cea pe o plantație de cacao. Îngrijirea arborilor, culesul, fermentarea, uscarea, toate sunt munci manuale care solicită forță fizică, meticulozitate, răbdare, într-o climă tropicală. Banii primiți (ca soldă, sau ca preț per kg pe cacao) sunt abia suficienți pentru subzistență. Munca își pierde bucuria recompenselor materiale și spirituale. (o expresie șablon, știu).

Dacă nu iubești arborii, dacă nu iubești boabele de cacao, necunoscîndu-le aromele ori proprietățile tonice și hrănitoare, neintegrîndu-le în ritualuri culinare și culturale, munca este o sclavie. Ironia face ca foștii sclavi de pe plantațiile coloniale ale Africii să-mi pară astăzi tot niște sclavi, deși sunt oameni liberi din punct de vedere politic.

Vă imaginați o Brazilie întreagă nebînd cafea, nevenerînd cafeaua? Avem însă țări întregi, cele mai mari cultivatoare de cacao, care nu consumă boabe de cacao ori ciocolată, nici măcar sortimente industriale, nemaivorbind de o bucățică de ciocolată neagră artizanală: Cote d’Ivoire, Ghana, Liberia, Cameron. More

dancing-cocoa-beans

“Dansînd pe boabe de cacao”, poezia sclavilor

Capriciul flamboaiant al vreunui proprietar de plantație trebuie să fi creat această tehnică inutilă de lustruire a boabelor de cacao, în Trinidad.
culoarea-fascinanta-a-boabelor-de-cacao
Numai pe această insulă este documentată și se practică încă, pe plantațiile private, procedeul ca un vers de poezie, “dansînd boabele de cacao”.
Dintre toate tehnicile de pregătire a boabelor pînă la forma brută de vînzare, această frămîntare cu tălpile goale este cea mai ușoară. Mai ales dacă, cum mărturisește astăzi un mic proprietar, îți încurajezi tălpile cu rom și muzică.
dancing-cocoa-beans

More

Bibeloul-copilariei-noastre

Artist cu intenție, efecte fără intenție: contesa înjunghiată, bibeloul părinților noștri

Un pepene foarte copt și plin de zeamă nu se taie perfect, cuțitul are intenția lui, dar coaja crapă după niște legi fizice și ecuații matematice care se configurează pe loc. Bănuiesc că o coajă de pepene viu și foarte copt crapă doar pe unde găsește puncte slabe.

Cam așa se întîmplă cu arta uneori, mai ales cînd atinge simboluri și emoții calde, ca rănile proaspete. Am descoperit în curtea Galeriilor Artmark, urmînd să fie scos la licitație, un bibelou gigantic, prințesa de porțelan a copilăriei noastre, înjunghiată însă de artistă, pentru a transmite un mesaj publicului: “Bibelourile au fost candva lucrari artistice respectate, executate cu maiestrie si migala. In timp, prin reproducerea lor industriala si prin alegerea unor subiecte ce au devenit facile, acestea si-au pierdut valoarea artistica. Cutitul reprezinta o lovitura de gratie data artei decazute si kitschului in general.” Ileana Oancea, creatoarea bibeloului.

Bibeloul-copilariei-noastre

Dar eu am o nostalgie înțelegătoare și caldă față de bibelourile chinezești, realizate minuțios și decorate cu auriu. Ele erau cîrligele noastre către lumi colorate, vieți cu povești frumoase, obiecte de status închipuit. Dacă sunt elemente de kitsch industrial, ele sunt kitsch-ul nostru drag care a absorbit visele furișate, cuvintele noastre mute, libertatea noastră tîrzie. Ai mei nu au avut bibelouri decît după revoluție, doi muncitori simpli care  nu “se descurcaseră”, care și-au trăit viața în limitele strîmte ale categoriei sociale, scrîșnind din dinți și citind Magazinul Istoric.

artista-a-injunghiat-bibeloul More

Adrian-Ghenie-1,4-milioane-lire-sterline

Ghenie, un pictor român de 1,5 milioane lire sterline

Mă interesează arta din ce în ce mai mult. Recunosc, mai ales pentru semnificații și pentru sensurile pe care artiștii le investec în lucrările lor.

Așa am descoperit că pictorul Adrian Ghenie a vîndut recent la casa de licitații Sotheby’s din Londra un tablou cu 1,426,000 lire sterline. Pe site-ul news.artnet.com autorul spune că Ghenie are șanse să devină unul dintre puținii pictori contemporani ‘highly bankable’, o investiție sigură care aduce profit pe termen lung, alături de Andy Warhol și Gerhard Richter.

Astăzi Warhol pare ușor de reprodus în Photoshop, dar în anii ’60 era șocant de inovativ. Și touși apariția lui Warhol are logică, are logica subconștientului colectiv, erau anii excentrici eliberatori ai mișcării swing (despre care am scris aici)  Tehnica, tematica lucrărilor sale și stilul său de viață construiesc împreună povestea, faima și curentul pop-art.

andy-warhol More

Amanţii lui De Sica

Am vrut să fac ceva periculos pentru tine! Amanţii lui Vittorio de Sica: Mastroianni şi Faye

Amanţii trebuie să ştie că intră într-o poveste cu voltaj înalt care le poate suci minţile şi vieţile. Sunt frumoşi cînd sunt copilăroşi, cînd îşi trădează în public năzdrăvăniile intimităţii cu gesturi furişate. Noi, ăştialalţi, prea cuminţi, prea singuri, ori moţăind în vieţile noastre, le zîmbim chiar, cu surîsul acela ştiutor de Mona Lisa, atunci cînd le simţim complicitatea corpurilor, cînd îi vedem teribili şi liberi printre noi.

Amanţii lui De Sica

Dar amanții ar trebui să ştie că fericirile lor, ca orice obiect aşezat în lumină, au o umbră. Potenţialul de durere şi dramă este umbra care creşte sau se micşorează cu fiecare mişcare şi întîmplare dintre cei doi, aşa cum umbra unui copac creşte sau scade după cum soarele umblă pe cer.

Contopire, abandon, fioruri, adrenalină, libertate, fantezii, sentimentul de viu, toate clandestine, pentru că sunt furate unor oameni asupra cărora nu au drepturi civile ori morale. Trăite la limita legilor şi a moravurilor, tolerate, deşi necuviincioase. Astăzi nu te alungă nimeni din oraş pentru vreo relaţie amoroasă, deşi în oraşele mici trebuie să fie încă greu de ascuns şi de îndurat privirile penalizatoare. More

Iubirea-moderna

IUBIREA modernă descifrată de sociologi, filosofi, antropologi şi biologi.

Cînd cuvîntul, sentimentul, reproşul, gîndul, instinctul, dorinţa, nevoia, neputinţa de IUBIRE vă creează confuzie, durere, absurd, nehotărîre, conflicte, neînţelegere, nelinişte, puteţi găsi idei, soluţii, revelaţii şi perspective mai răcoritoare, cu umor şi ironie, lipsite de romantism, sentimentalism ori dramatism la filosofii, sociologii, cercetătorii contemporani.

1. Arta de a iubiErich Fromm, un sociolog din anii 60 care spune că spre deosebire de îndrăgosteală care se întîmplă pur şi simplu, a reuşi să stai în iubire mai mulţi ani, o viaţă, această stare este un meştesug care se învaţă. Fromm explică cum influenţează consumerismul modul în care iubim (cartea a fost scrisă în anii 50). Îmi este greu să extrag cele mai bune citate, este o carte pe care o poţi învăţa conştiincios pe de rost! Găsiţi cartea în limba română, la Cărtureşti.

 

More

Gînditorul-de-la-Hamangia-si-Femeia-lui

El gîndeşte şi suferă, ea cunoaşte şi simte. Ce am înţeles eu din grupul statuar “Gînditorul de la Hamangia şi Femeia lui”

Ea este quintesenţa feminităţii şi frumuseţii din neoliticul nou, cca 4500 î.e.n: voluptate generoasă şi senzuală, cu pîntecul şi coapsele la fel de opulente ca acum 28,000 de ani (Venus din Willendorf), este graţioasă şi demnă, cu capul oval ridicat elegant de gîtul lung, cu privirea adîncă, gura senină. Artistul a ales intenţionat să ne expună splendoarea braţelor ei puternice şi vibrante, dinamice, care se unesc în forma unei inimi.

Gînditorul-de-la-Hamangia-si-Femeia-lui

Nu cred că forma stilizată a inimii a fost un simbol conştient obţinut, dar deschiderea largă a braţelor susţinute de umerii vii, încordaţi, este un mesaj al cuprinderii şi al conştiinţei de sine.  More

Socrate

Polites sau Idiotes? Cetăţean sau un nevrednic care se ocupă doar de binele personal?

Am înţeles zilele acestea că ceea ce am făcut eu în esenţă în ultimii 10 ani a fost să învăţ să fiu liberă, într-un sens profund personal, psihologic şi filosofic. Am fost prea absorbită de transformarile personale, care ţin de umanitatea mea, şi am neglijat prea mult dreptul, libertatea şi opţiunile  de a mă exprima ca membră a cetăţii, care sunt mai ample decît dreptul de vot. Am votat de cele mai multe ori ca o făptură religioasă, cu emoţie şi abandon, punîndu-mi în urnă toate idealurile şi dorinţele personale, să fie reprezentate în guvern de alesul meu. Doar că alesul nu afost niciodată  zeul salvator, binevoitor, înţelept şi devotat mie.

10 ani am fost un cetăţean (polites) adormit, adică un idiotes (“un noncetăţean, o persoană de rînd, ignorantă şi nevrednică, preocupată doar de binele personal”, cf. Giovanni Sartori, Teoria democraţiei reinterpretată).

More