Ciocolata crudă este o ciocolată neagră mai voluptuoasă şi mai nutritivă

Ciocolata crudă este o formă mai voluptuoasă de ciocolată neagră, cu o textură seducătoare de trufe de ciocolată, plăcut amăruie, uneori dulceagă, dar nicidecum acut amară. Mai puternic activatoare şi mai concentrată nutritiv, nu se consuma ca desert, de foame, cu gîndurile în zbor, ori cu nesaţ.
Citeşte în continuare cele 5 definiţii: tehnică, nutritivă, poetică, antropologică, personală.

Definiţia tehnică

Ciocolata crudă este preparată din boabe crude de cacao. Neprăjite, doar uscate pe plantaţie la soare, boabele de cacao se tranformă direct în lichiorul (pasta) de cacao şi apoi în ciocolată. Se evită prăjirea lor pentru a nu distruge bogăţia de antioxidanţi, cei care ajută corpul să blocheze efectele nocive ale poluării, stresului, toxinelor, radicalilor liberi. Antioxidanţii frînează îmbătrînirea şi îmbolnăvirea.

Este o competiţie mare pentru poziţia de “cel mai bogat în antioxidanţi”: vinul, ceaiul verde, fructele de pădure (cătina, afinele, aronia), goji, etc. Spre deosebire de antioxidanţii din fructe, cei din cacao sunt foarte stabili în timp, nu se evaporă prin deshidratare şi, se pare, sunt uşor asimilaţi de corpul nostru.

Din grija faţă de funcţiile şi proprietăţile ei benefice, ciocolata crudă nu conţine zahăr alb industrial, nici zahăr brun, dar este îndulcită cu nectar de agave sau zahăr de cocos (ambele cu indici glicemici mici). Nici acest detaliu nu ne dă liber la un consum fără măsură!

Un prinţ aztec ne spune dintr-un codice (cărţile aztece originare): “buzele să-ţi înmoi în ciocolată şi vei fi fericit”. (să bei cu măsură, să nu abuzezi). Eu îl cred.

Definiţia nutritivă

Ciocolata crudă hrăneşte cu minerale, vitamine şi hormoni mai multe organe vitale.

Magneziul hrăneşte muşchiul inimii pentru vigoare şi creierul pentru buna dispoziţie (creierul este permanent uns de hormoni şi minerale care facilitează schimburile neuronale, fără magneziu supa aceasta de subtstanţe se destabilizează iar buna noastră dispoziţie se schimbă cu indispoziţii). Cuprul protejează ADN-ul celulelor, hrăneşte părul şi tenul, manganul şi fosforul hrănesc oasele.

Dopamina activează centrii atenţiei, ai motivaţiei şi impulsul de acţiune (curajul). Serotonina relaxează şi bucură fără alte motive externe, anandamidele te aruncă în starea de binecuvîntare.

Nectarul de agave şi zaharul de cocos sunt bogate în vitamine, aminoacizi şi au la rîndul lor numeroase proprietăţi nutritive.

Definiţia poetică

Ciocolata crudă neagră hrăneşte frumosul din noi, activează punctele subtile de curaj, energie, entuziasm, perseverenţă, generozitate şi tandreţe. Acestea nu sunt doar trăsături de personalitate care se formează în contextul particular al poveştilor noastre de viaţă, ele au echivalentul şi în centri nervoşi specifici care “consumă” substanţe specifice.

Definiţia antropologică

Ciocolata a fost de la bun început lichidă şi neagră. Oamenii vechi ai Mesoamericii (olmecii, aztecii, mayasii) nu consumau lapte, nici zahăr, ciocolata lor era amăruie, uneori îndulcită cu sirop de porumb, dar mai degrabă împodobită cu mirodenii locale: vanilie, scorţişoară, ardei chili, prafuri din rădăcini, alge. Pentru ei ciocolata avea magie, era obiect de cult si ritual, dar şi simbol al puterii şi clasei sociale. Ei credeau că zeii au făcut oamenii din porumb şi cacao.

Charles V, Holy Roman Emperor (1506-1555), a fost sedus de ciocolata aromată şi îndulcită cu zahăr, oferită de angajatul său, conquistadorul Cortes.  Ciocolata intra astfel în istoria Europei pe umerii puternici ai monarhiilor care încep propaganda “dreptului lor divin”. Cei doi veri, Ludovic XIV (Franţa) şi Charles II (Anglia), mari iubitori de ciocolată, primeau în audienţe oameni simpli pentru a le împărţi divinitate cu bastonul lor magic.

Englezii au înlocuit apoi apa cu laptele în reţetele de preparare a ciocolatei calde, mai ales pentru că pe piaţă apăruse ciocolata falsificată cu praf de cartofi şi cărămidă, tehnicile de preparare învăţate de la azteci erau uitate, iar laptele îmblînzea gustul aspru şi greoi al ciocolatei de calitate slabă.

Neştiind de fapt cum să prepare o ciocolată neagră fină, împins şi de necesitatea de a inventa ceva nou cu care să învingă competiţia sutelor de mici producători din întreaga Europa, un elveţian a fost inventat tableta de ciocolată cu lapte condesat, apoi cu lapte praf (laptele praf inventat de Henri Nestle).

Dacă laptele nu ar sugruma antioxidanţii din ciocolata neagră, nu ar fi nimic de spus împotriva lui. Dacă zaharul alb industrial nu ar fi devenit un drog universal folosit cu perversitate în alimentele industriale, nu am avea nimic impotriva lui.

Definiţia personală

Pentru mine ciocolata neagră este o mirodenie, cu principii active concentrate în fiecare gram, cu densitate informaţională şi senzorială. Are magia cuişoarelor şi a anasonului, a lemnului de scorţişoară şi paradoxul vaniliei (care nu este dulce, dar prezenţa ei îndulceşte, care nu miroase în stare pură, dar prezenţa ei parfumează). Ca orice mirodenie, dincolo de plăcere, de parfum, de aromă şi gust, ciocolata neagră adevărată conţine proprietăţi nutritive, funcţionale. Ea se consumă după alte ritualuri, cantităţi, frecvenţe şi tehnici decît friptura, ardeii graşi, eclerele şi merele. 

Este mirodeniea frumosului din noi.

 

You must be logged in to post a comment.