l'amour

Limbaj, amor și ciocolată

S-a dovedit recent că aceiași centri ai plăcerii sunt puternic activați de amor, ciocolată și cuvintele nou învățate dintr-o limbă străină.
Cuvintele nou învățate!
Ați conștientizat această plăcere ca adulți? Poate că preferințele și ușurința cu care învățăm o anume limbă străină și nu alta reflectă senzualitatea subiectivă pe care muzica și dinamica gramaticală o au asupra centrilor plăcerii.

Dar pentru bebeluși, prima limbă învățată nu este o limbă străină?  Înseamnă atunci că plăcerea este un substrat biologic care încurajează bebelușii să învețe vorbirea? Pentru ca acest comportament (învățarea vorbirii) să devină funcție biologică (activarea centrilor cerebrali ai plăcerii), trebuie ca vorbirea să se fi dovedit mult timp utilă, apoi necesară vieții umane. Așa încît, neuronii oglindă să-și fi găsit constant un job: imitarea pronunțării cuvintelor.

Am descoperit o teorie frumoasă, interesantă, chiar dacă imperfectă (spun specialiștii) despre factorii care au favorizat apariția limbajului: încrederea dintre oameni.

De ce nu vorbesc primatele? Spre deosebire de oameni, acestea sunt foarte suspicioase în relațiile sociale, ele știu să înșele și sunt întotdeauna pregătite să demonteze o înșelăciune. Ele știu care semne și sunete sunt ușor de falsificat și care nu. Cuvintele sunt întotdeauna falsificabile,  femeile seduse o știu foarte bine. Minciuna și complimentele falsifică adevărul pe care cuvintele ar trebui să le trasmită, în virtutea încrederii reciproce.  Uite că, deși vorbirea produce multă dezamăgire, suferință și conflicte, ea este în continuare cel mai important mod de comunicare umană, chiar dacă imaginile, ca produse culturale (create de om și investite cu mesaje), au devenit în ultimii ani extrem de influente.

Vorbirea și limbajul produc plăcere, iarași, femeile o știu cel mai bine. Poate chiar ele, femeile mame sunt cele care au inițiat vorbirea articulată, în interacțiunea cu bebelușii. Una dintre teorii susține că, neputînd să-și poarte bebelușul în brațe în timpul muncilor gospodărești, mamele au inițiat sunete (sau chiar phoneme) blînde care să îi asigure pe bebeluși că nu au fost abandonați.

Revenim la teoria încrederii:
oamenii,  spre deosebire de primate, trebuie să fi cîștigat la un moment dat încredere reciprocă, încredere personală și încredere publică, ritualizată și devenită o convenție socială. 

Probabil că, odată relaxată amigdala (cea mai fioroasă glandă a supraviețuirii, computerul sălbatic al fricii și agresivității), potențialul genetic al vorbirii să-și fi găsit drum de afirmare.

(Chomsky spune că limbajul era un potențial genetic care aștepta doar condițiile favorabile ca să se manifeste brusc și complet, că limbajul nu s-a dezvoltat gradual din gesturi sau sunete ritmice naturale, ci a apărut brusc, matur și coerent).

ÎNCREDEREA deci a favorizat relaționarea prin cuvinte, aceste simboluri care asociază aleatoriu sunetele cu semnificațiile. Îți trebuie încredere să iei cuvintele cuiva în serios, nu-i astfel și astăzi?
În timp, limbajul s-a dezvoltat reflectînd structurile sociale (relațiile de rudenie, miturile, schimburile comerciale, formele de conflict, etc).

Și totusi, de ce învățarea unei limbi străine produce aceleași excitații nervoase ca și amorul ori ciocolata?

Să ne imaginăm în acest stadiu al vorbirii și al limbajului, reprezentat de teoria gramaticalizării, care nu explică cum a apărut vorbirea la cei nevorbitori, dar explică cum un limbaj bazat doar pe substantive și verbe se dezvoltă în structuri gramaticale complexe și nuanțate.

Din substantive concrete, ca burtă, spate, soare, apă, suliță, prin metafore, oamenii au produs sensuri noi,  îndepărtate de concretul cuvintelor originare:  cînd numești o fetită “crîng primăvara” ai creat un sens nou printr-un act de imaginație, deci printr-o funcție a minții.

Dar metaforele produc plăcere iar crearea cuvintelor și a expresiilor noi trebuie să fi fost percepute fie ca un act mistic, ritualic, ori ca un joc social. Oricum ar fi fost, crearea cuvintelor și a expresiilor noi trebuie să fi produs fiori și plăcere.

l'amour

Cuvintele noi trebuie să fi fost pentru ei gadgeturi de comunicare și întemeietoare de realități noi, întocmai cum sunt astăzi tehnologiile moderne de comunicare. Uneori misterioase și mistice, transmise și explicate în cadrul ceremoniilor, alteori create și adoptate în timpul activităților domestice și transmise fără protocol de la unii la alții.

Mi se pare că astăzi ne rușinăm de metafore în limbajul curent, dar poate nu pentru că sunt depășite de regimul fabulos al tehnologiilor (științele moderne sunt pline de poezie, de fapt, poezia imposibilului), ci poate pentru că ele ating, fără să conștientizăm, centrii plăcerii amoroase și pentru că ele simulează și stimulează afecțiunea.

Cu ciocolată,
Gianina

You must be logged in to post a comment.