Eşti o damă de dulce?

Articolul de astăzi este adresat celor care îşi acceptă apetitul pentru dulce, asumîndu-şi-l ca pe un viciu care le împodobeşte personalitatea.

Astăzi eu sunt o „damă de ciocolata neagră, fructe de pădure şi vanilie”. Dar iubesc cu devoţiune restul fructelor şi toate nucile pămîntului, ceaiurile, condimentele şi uleiurile virgine. Dulcele este un gust de echipă, strecurat printre celelalte. A fost însă o vreme cînd eram simplu şi iremediabil o „damă de dulce”, iar dulcele era stapînul tuturor gusturilor mele.

Ca „damă de dulce”am trecut prin poftă, curiozitate, nărav, frenezie, dependenţă, nebuneală, pentru ca în final să fi ajuns la moft, capriciu, selectivitate.

Mai gust uneori cîte un desert sofisticat, doar ca să descopăr poezia şi meşteşugul, ca atunci cînd priveşti un tablou încecînd să-i prinzi sufletul, să-i descifrezi mesajul.

Eşti şi tu o „damă de dulce”? Te-ai gîndit că relaţia ta cu gustul dulce este un simptom, un mesaj codat al corpului tău şi al sinelui, care trebuie descifrat? Te-ai gîndit ce se întîmplă cu deserturile pe care le adori, după ce au trecut de palatul plăcerilor, de cerul gurii tale, în stomac, în sînge?

Ai avut vreodată un moment în care ai simţit că cea care se bucură frenetic ori se abandonează lasciv în savoarea dulciurilor este altcineva decît tine însăţi? Unde simţi plăcerea pe care ţi-o dau dulciurile? În cap, în cerul gurii, în piept?

Poate eşti mîndră de sensibilitatea ta în faţa deserturilor, aşa cum unele femei se mîndresc cu slăbiciunea faţă de pantofi ori genţi.  

Simţi că îţi hrăneşti propria feminitate cu deserturile pufoase şi pastelate, că textura fină a cremelor este mesajul tandru al sufletului tău, că siropul încarcă de pasiune blatul cel anost, că toate surprizele şi bucuriile vieţii se ascund în aceste obiecte magice şi că tu eşti îndreptăţită la ele, căci eşti femeie. 

Crezi că aceste construcţii dulci, pasive şi senzuale sunt micile tale răzbunări faţă de nemulţumirile, frustrările şi greutăţile cotidianului, că îţi exerciţi de bună voie această putere de răzbunare şi te bucuri că există ceva care poate să răspundă tuturor nevoilor tale deodată: senzualitate, supunere, extaz, abandon, tandreţe, parcă îţi dau senzaţia aceea cu care te-ai topi în ochii iubitului şi ai simţi fericirea aceea blîndă ca o căprioară la păscut.  

Femeile care ies împreună la cafea sau ceai vor sevi adeseori şi o prăjitură, iar recent, în cafenelele cu vitrine bogate în dulciuri, am văzut motociclişti şi biciclisti servind rapid un biscuite cu ceai ori o felie consistentă de cheescake; 

dar am văzut şi cîte doi bărbaţi, la o întîlnire informala de business, servind meticulos prăjituri cu cremă, din acelea care solicită abilităţi şi eleganţă în mînuirea unei furculiţe. I-am admirat pentru inocenţa şi simplitatea cu care mîncau ceva dulce în public, ca pe o asumare inconştientă a unei vulnerabilităţi. I-am admirat pentru că înainte, mie îmi era ruşine să mănînc singură o prăjitură la o cafenea. Mi se părea, atunci, că astfel îmi recunosc în public toate trădările, neputinţele şi suferinţele. În subconştient ştiam că dependenţa mea de dulciuri este un mesaj mai profund şi prea intim despre sine, ca să fie expus audienţei. 

Dependenţa de dulciuri se leagă simptomatic de stări emoţionale bolnăvicioase, ca depresia, anxietatea, tristetea, dorul, sentimentul de gol şi lipsa sensului. Bărbaţi şi femei, atunci cînd sunt singuri şi îşi doresc să aparţină unui cuplu, aceia care tînjesc după dragostea romantică, ori au un erotism neîmplinit, este mai probabil să devină consumatori de dulciuri. Poate că cei care au o rutină a vieţii lipsită de fantastic, de aventură, de bucurii spontane, „îşi îndulcesc” serile ori pauzele de birou cu ceva dulce. 

Dacă dulcele este singurul fantastic din viaţa voastră, atunci este momentul să vă opriţi, să vă întrebaţi, să înţelegeţi, să faceţi schimbările potrivite.

Necazul este că, adesea, ceea ce simţim ca o nevinovată şi îndreptăţită „poftă de ceva dulce”, poate masca nevoi mai serioase ale corpului decît nevoia de răsfăţ. Dacă obiceiul „ceva dulce” este frecvent, atunci fiţi sigure că dependenţa s-a format. Crezînd că te bucuri de plăcerile vieţii, eşti în fapt sclava unor mecanisme cerebrale care îti sabotează sănătatea şi integritatea corporală, de dragul unei plăceri iluzorii.

Nici creierului nu-i place nefericirea, asta îl privează de hormoni, de glucoză şi oxigen. Dacă perioade mari de timp îi livrezi melancolie, suferinţă surdă, plictiseală, anxietate, frustrare, invidie, stress, dacă nu faci sport pentru oxigenare, fapt care stimulează şi formarea hormonilor fericirii, dacă voinţa ta este slabită, fapt care te ţine pe loc de la acţiune şi iniţiativă, dacă nu îţi lucrezi conştiinţa, fapt care în final te duce la eliberare şi starea de graţie, dacă nimic din toate acestea, atunci creierul îşi va găsi uşor propria sursă de fericire, cu orice risc. Nici nu îi este greu, zahărul atotputernic este strecurat în majoritatea alimentelor industriale, iar dulciurile moderne sunt în realitate confecţii din zahăr şi grăsimi transformate. Forma este o iluzie. 

Însă lăcomia creierului pentru dulciuri poate ascunde şi o deficienţă în mecanismele de reglare a glucozei în sînge, datorată deficitului de crom, magneziu şi zinc; ori poate fi vorba de o deficienţă în biosinteza bacteriilor din intestine, caz în care nu dulciurile, ci un supliment de probiotice ar rezolva criza nefericrii acute.

Orice trăsătură de temperament sau caracter se asociază unui comportament alimentar şi digestiv. O personalitate de tip pitta (conform medicinei ayurvedice), dominată de semnul focului, manifestă nervozitate sau o stare de slăbiciune la foame, are arderi metabolice prea intense şi rapide, care nu permit alimentelor să fie bine asimilate ci iute eliminate, iar deficitul de nutrienţi explodează în năravuri şi pofte incontrolabile. Dacă iubeşti dulcele mai mult ca orice alt gust, încearcă să îl asociezi cu cele mai puternice şi dominante trăsături de temperament şi personalitate ale tale. S-ar putea astfel să descoperi lucruri noi despre tine.

Atunci cînd pofta de dulce devine o nevoie zilnică, ea trebuie scoasă de sub regimul plăcerilor ocazionale, de entertainment culinar şi al capriciilor personale. Ea este un simptom la fel de serios ca o durere de stomac. Dacă imaginile din articol v-au explodat creierul de pofte, pesemne că sunteţi victime fragile ale atotputernicului dulce, adevărate “dame de dulce”.

Din fericire există alternative dulci sănătoase, bazate exclusiv pe fructe, nuci şi siropuri naturale (sirop de agave, stevie, miere), căutaţi reţetele Ligiei Pop şi cartea ei de dulciuri sănătoase.

 

Notă. Articolul are doar rolul de atenţionare şi de a vă oferi o perspectivă nouă asupra obiceiurilor voastre şi nu are valoare medicală ori nutriţională. Pentru orice fel de problemă, consultaţi medicul.

Vizitează şi magazinul meu online www.ciocolatăcrudă.ro

Ciocolată neagră crudă hrăneşte tot ce e mai frumos în noi dar, arborii de cacao fiind o resursă limitată a planetei, ciocolata adevărată trebuie respectată şi consumată ca o mirodenie, în bucăţele mici, zi după zi. Ea activează starea noastră de bine, curajul şi intuiţia, creativitătea şi energia, în timp ce livreză corpului doze consistente de antioxidanţi, inimii şi creierului magneziul binefăcător. 

 

You must be logged in to post a comment.