Împodobeşte-mă, iubite, pînă zbor

În fiecare zi încerc să mă eliberez şi în fiecare zi îmi înfăşor gleznele în sfoara amăruie care mă leagă de tine. Eliberarea este ca şi zborul, la început o voinţă captivă în neputinţă, apoi un instict care mă împinge în gol, apoi repetare obsesivă pînă la epuizare. Deprins, exerciţiul libertăţii mă doare, îmi consumă sucul muşchilor, îmi fură electricitatea sinapselor, mă goleşte de magneziul voinţei. Atunci mă întorc la tine şi îţi arunc sfoara slăbiciunii mele: sunt a ta, obiectul tău însufleţit, totemul care te duce mereu dincolo. Şi pentru asta aştept să mă împodobeşti şi să mă adori, aşa cum adoră oamenii vechi un zeu de lut, să mă faci altar colorat şi parfumat în templul zilelor tale. 

Pentru abandonul de sine pe care ştiu ca îl voi face iubindu-te, pentru toate personajele pe care ştiu că le voi intepreta ca să-ţi înfrumuseţez zilele, pentru munca braţelor cu care voi crea artefactele subzistenţei corporale, pentru parfumul pe care corpul meu îl va produce doar pentru tine, în curba gîtului ori între sîni, pentru roua pe care o vei soarbi doar tu în oazele trupului meu, pentru gîndurile pe care ţi le voi ţese aşteptîndu-te, pentru curajul pe care ţi-l voi sufla în ureche cînd dormi copilareşte, pentru toate acestea te las să mă împodobeşti cu daruri.

Aştept să îmi prinzi brăţări de glezne cu simboluri, pe străzi zornăindu-mi paşii, să nu mă pierzi.

Să-mi legi lanţ blînd de aur în jurul coapselor pe care tu să-l ronţăi dimineţile.

Să-mi faci degetele grele cu pietre colorate, sclave frumoase, mîndre şi devotate.

Să-mi urci pe piept un colier mîndru, lumea să ştie că-i totul sau nimic.

Să-mi prinzi de lobi mii de stele, ca să nu uiţi ca de acolo am căzut doar pentru tine. De lobul drept cînd mă simt strînsă, să cred că sunt frumoasă cum alta nu-i. De lobul stîng cînd mă simt strînsă, să fiu mîndră că tu-mi eşti cel ales şi eu aleasa.

Doar că, iubite, în nopţile tăcute de zbor, m-am învăţat cu libertatea care nu mă mai doare, obiectele preţuirii tale, obiectele abandonului meu, nu-mi mai sunt necesare. Voi purta cu mine însă urmele lor pe corpul meu. Şi cred că aş putea păstra un cercel uşor ca o răsuflare, pe lobul stîng.

Vizitează şi magazinul meu online www.ciocolatăcrudă.ro

Ciocolată neagră crudă hrăneşte tot ce e mai frumos în noi dar, arborii de cacao fiind o resursă limitată a planetei, ciocolata adevărată trebuie respectată şi consumată ca o mirodenie, în bucăţele mici, zi după zi. Ea activează starea noastră de bine, curajul şi intuiţia, creativitătea şi energia, în timp ce livreză corpului doze consistente de antioxidanţi, inimii şi creierului magneziul binefăcător. 

You must be logged in to post a comment.