Legături sentimentale viscerale

Mai crede cineva că ne putem bucura fără griji de „plăcerile gustului”, fără să dăm socoteală în stînga, în dreapta şi deasupra noastră?

Mai crede cineva că  “gustul nu se discută”, că preferinţele noastre culinare sunt alegeri libere, că ele nu ascund mecanisme incontrolabile ale emoţiilor primare (iubire, ura, teamă, tristeţe), ori şabloanele caracterului şi ale personalităţii? Credeţi că ceea ceea ce vă place să mîncaţi vă priveşte doar pe voi şi nu are legătură cu cei din jurul vostru, cu societatea, cultura, cutumele, economia? Că plăcerile gustului sunt cu totul în afara acţiunii cuţitelor moralei?

Dimpotrivă.

Gustul este un instrument de cunoaştere iar medicul ayurvedic ştie să stabilească un diagnostic după poftele şi gusturile care ne domină obiceiurile culinare şi după tipurile de ingrediente pe care le preferăm. Pentru că nu este acelaşi lucru cînd cineva preferă deserturile dulci cu ciocolată iar altcineva deserturile dulci cu frişcă şi fructe. Atît de importantă este diferenţa încît ea poate semnaliza două temperamente sau caractere diferite.

Nu doar filosofia medicală ayurvedică, dar şi Hipocrate înţelesese că alimentele acţionează direct şi diferit asupra organelor, iar gusturile sunt indicatori ai modului de acţiune a ingredientelor. 

Gusturile corespund unor organe, organele unor emoţii: dulcele este al inimii şi al iubirii, amarul este al ficatului, plamînilor şi al voinţei, sărat este al rinichilor şi al entuziasmului faţă de viaţă, astringentul corespunde ţesuturilor şi ajută la eliberarea de nervi şi gînduri supărătoare.

În practicile de tai chi, fiecare organ se purifică de emoţii negative specifice lui, pentru a se încărca cu emoţii pozitive, astfel:

Inima se curăţă de ură, nerăbdare, cruzime şi se încarcă de bucurie, iubire, iertare.

Plamînii expiră tristetea şi supărarea pentru a inspira curajul, dreptatea, corectitudinea.

Ficatul se eliberează de furie, invidie şi nervozitate pentru a se umple de bunătate, amabilitate, generozitate.

Splina şi pancreasul elimină îngrijorarea, anxietatea, depresia şi se încarcă cu receptivitate, comunicare, claritate.

Rinichii şi glandele suprarenale se spală de frică, agitaţie şi stres pentru a se încărca de tandreţe, blîndeţe şi înţelepciune.

Observaţi că adevăratul principiu al ciocolatei este amarul nu dulcele, aşa cum v-aţi obişnuit cu ciocolata industrială cu lapte şi poate nu degeaba unele studii confirmă că cei care preferă ciocolata neagră au mai multă inţiativă, sunt mai determinaţi şi mai răzbătători.

Iar faptul ca unora ne place ciocolata iar altora nu, în aceleaşi condiţii economice şi culturale, nu-l pot explica decît prin hazardul experienţelor timpurii de viaţă, atunci cînd se formează preferinţele gusturilor şi ale alimentelor dar şi prin configuraţia noastră psihică actuală, ori prin felul în care ne-am maturizat ca adulţi.

Aşadar gusturile au o fiziologie instabilă şi manipulabilă, de cele mai multe ori idependent de voinţa ori conştiinţa noastră. Ele sunt în mare parte determinate de locul în care trăim, de clasa socială, de nivelul veniturilor, de copilăria noastră, de moda şi snobismul culinar, de condiţia psihologică în care trăim o perioadă mai mare de timp, de educaţie şi de gen. O femeie îşi condiţionează altfel gusturile faţă de un bărbat. 

Astăzi ne convine să ne justificam plaisirismul gustativ prin ipoteza că poftele şi plăcerile gusturilor sunt mesaje ale corpului care doreşte să îşi echilibreze deficitul de anumite ingrediente (minerale, vitamine, proteine, glucoză) şi aşa este, dar trebuie să fim prudenţi cu aceasta interpretare a poftelor, pentru că astăzi condiţiile antropo-culinare sunt radical diferite şi ele operează pe un model fiziologic prea vechi, format pe vremea cînd alimentele erau integral naturale şi 100% nutritive, cînd omul participa cu totul altfel la ciclul vieţii, prin ritualuri fixe formate în zeci de mii de ani.  De aceea astăzi slănina cu ceapă nu mai are aceeaşi valoare şi necesitate ca acum 2000 de ani. Şi tot de aceea astăzi ceea ce este dulce nu mai este cu necesitate şi benefic, iar ceea ce este amar cu obligativitate rău. 

Cînd vă interpretaţi poftele, mai luaţi în calcul şi alteprincipii explicative, nu doar acela că poftele sunt indicatori ai nutirienţilor de care corpul nostru duce lipsă:

1. Dependenţele (de zahăr, de cofeină, de tutun, de sare) care s-au format ca să compenseze sau să rezolve recurent nişte nevoi (emoţionale, sociale, ritualice, practice, etc)

2. Ipoteza determinărilor emoţionale. Dacă acceptăm ca organelor le corespund nişte frecvenţe electromagnetice şi energii pe care le perturbăm cu emoţii intense negative de durată (tristeţe, suferinţă, nervozitate, invidie), atunci aceste emoţii epuizează organele care trimit semnale de ajutor sub forma poftelor pentru anumite gusturi (dulce, sărat, acru, amărui). Soluţia nu este să mîncăm cît mai multe ingrediente, pentru că nu aşa dispare cauza care generează poftele.

3. Alimentele compozite create industrial de om nu mai respectă în totalitate principiile nutritive şi energetice ale alimentelor naturale şi debusoleaza metabolismul străvechi al corpului nostru, care pur şi simplu nu este adaptat la cultura dulcelui, dar nici nu mai face faţa la cultura grăsimilor de altădată.

Ceea ce sugerez este faptul că putem învăţa conştient să ne educăm gusturile şi poftele alimentare conform cu ceea ce vrem să fim şi să devenim, să ne eliberăm de dependenţele pe care creierul ni le impune şi cărora le scăpăm adesea de sub control, crezînd că trăim plăcerile vieţii, că alimentaţia noastră este la fel de importantă ca decizia de a urma o facultate nu alta, de a ne căsători cu această persoana, nu cu alta. Să ne cunoaştem şi să ne preţuim corpul care nu este doar un instrument uzabil cu care să experimentăm plăcerile culinare.

Vizitează şi magazinul meu online www.ciocolatăcrudă.ro

 

Ciocolată neagră crudă hrăneşte tot ce e mai frumos în noi dar, arborii de cacao fiind o resursă limitată a planetei, ciocolata adevărată trebuie respectată şi consumată ca o mirodenie, în bucăţele mici, zi după zi. Ea activează starea noastră de bine, curajul şi intuiţia, creativitătea şi energia, în timp ce livreză corpului doze consistente de antioxidanţi, inimii şi creierului magneziul binefăcător. 

 

 

You must be logged in to post a comment.