Cercetătorii vor crea Super-Arborele de Cacao! Un adevărat cetăţean orwellian într-o plantaţie perfectă.

Un mare producător de confecţii din zahăr cu cacao a sponsorizat cercetările pentru descifrarea ADN-ului arborelui de cacao, spun ei , pentru a creşte beneficiile nutritive şi de sănătate ale plantei. Chiar aşa fiind, mai multe beneficii ale pudrei de cacao tot nu ar face produsele lor mai sănătoase ori mai nutritive. Şi cat de sănătos poate să fie un organism modificat genetic? Dar ce îi lipseşte bobului de cacao oare, cand nu i-au fost încă descoperite toate beneficiile naturale?

Pare că intenţiile sunt altele, căci pudra crudă de cacao are deja beneficii spectaculoase. Problema reală este că avand peste 300 de compusi chimici, bobul de cacao este greu de reprodus şi de sintetizat chimic, în laborator. Doar din acest motiv nu a apărut încă “aroma de cacao”, nici “colorantul E-nu-ştiu-ce-număr” şi tot de aceea încă nu au apărut medicamente pentru inimă, din cacao sintetică.

Alt motiv real pentru care gigantul american este interesat de creşterea şi multiplicarea inifinită a arborelui de cacao este acela că plantaţiile tinere au nevoie de 5 ani pană la maturizare. Urmatorul motiv este dat de dificultăţile practice de îngrijire a unei plantaţii, arborii de cacao au devenit destul de bolnăviciosi, de cand toţi factorii de mediu sunt alteraţi, ceea ce le scade productivitatea.

Mai mult, trăiesc într-un climat aproape sălbatic, la umbra unor arbori mai înalţi care îi protejează şi ale căror frunze căzute îi hrănesc, dar tocmai această particularitate îi face greu de cules mecanic (cum se întamplă cu livezile ordonate de meri) iar forţa de muncă umană este indispensabilă.
Oamenii culeg fructele grele şi le cară în braţe pană la marginea plantatiei, le despică în parte pentru a grăbi fermentarea pulpei, le întind la fermentat, le vantură, aleg apoi boabele de cacao din pulpa fermentată, le întind la uscat, le vantură de mai multe ori pană boabele se usuca bine.

Pentru că nu se poate mecaniza activitatea, ea depinde de o pătură de agricultori localnici care este în scădere. Fascinaţi de promisiunile oraşelor, epuizaţi de exploatarea procesatorilor industriali de cacao, ori pur şi simplu în căutarea propriului destin, sătenii migrează spre oraşe pentru şanse, pentru vise, pentru bani. Tinerii vor continua să migreze spre oraşe şi după ce calitatea vieţii în comunităţile lor părinteţti se va fi îmbunătaţit, este un fapt sociologic. Dar teamă îmi e că, dacă marii exploatatori nu îşi umanizează comportamentul faţă de comunităţile de agricultori locali şi nu învaţă să respecte plantaţile naturale de cacao, acoperiţi de opţiunea unui viitor super-arbore, un adevărat cetăţean orwellian într-o plantaţie perfectă,  vor pune în pericol însăşi specia Theobroma Cocoa.

Anul acesta lucrătorii din Cote d’Ivoire, cel mai mare producător de cacao din lume, au provocat revolte populare atat de mari , încat întreaga recoltă, peste 40% din recolta mondială, a fost blocată de insurgenti în port, fapt ce a ridicat cotaţiile la bursa londoneză cu peste 30%.  Sensibilitatea cotaţiilor la condiţiile de mediu şi cele sociale afectează direct profiturile marilor producători de ciocolată. Acestia, asemeni tuturor marilor companii şi instituţii financiar-bancare, avand un model de business bazat pe creştere continuă, nu sunt dispuşi să suporte diminuări ori plafonări ale  profiturilor.  Îndemnul recent al lui Warren Buffet, de a impozita mai mult veniturile bogaţilor Americii, îmi pare doar o joacă de-a şoarecele si pisica, acelaşi Buffet a caştigat în această toamnă  1 miliard de dolari pe bursele în cădere.

Acest capitalism corporatist multinaţional, care este prezent şi în industria ciocolatei, este o forma nouă de feudalism, lipsită însă de eticheta nobleţii şi de codurile de onoare.  Un astfel de cod de onoare a fost iniţiat de micii cultivatori de cacao şi de micii producători de ciocolată, cei care trăiesc pentru alte valori decat cele ale creşterii infinite a profitului. Astăzi, codul de onoare este încarnat în conceptele şi practicile de fair trade,  earth-friendly, organic. Din fericire, există tot mai mulţi cultivatori mici, necorporatişti, care trăiesc cu pasiune şi respect faţă de arborele de cacao. Din munca lor ne bucuram de ciocolata crudă.

La randul nostru, ar trebui să învăţăm să mancăm ciocolată cu iubire, cu respect, conştienţi de valoarea şi unicitatea produsului, fără să o devorăm compulsiv pe motiv că ‘mi-e foame’, că ‘mi-e poftă de dulce’, că’ m-a părăsit iubitul’.  Altminteri, ne lăsăm exploatate slăbiciunile în timp ce noi credem că doar ne facem mofturile.

Cum nici alcoolul, nici ciocolata nu ne rezolvă problemele.
Nu avem nevoie de mai multă ciocolată proastă, nici de mai multă ciocolată cu orice preţ, nici de mai multă ciocolată de dragul profiturilor tot mai mari. Avem nevoie doar de puţină ciocolată. Neagră, autentică, crudă, nutritivă.

Cu ciocolată,
Gianina

You must be logged in to post a comment.