Postul de zahar

Postul de zahăr, pretext de plăceri nevinovate

Posturile  sunt diete de detoxifiere în termeni profani și moderni, dar în termeni sacri, ele sunt ritualuri religioase cu funcții misterioase și încărcate de sensuri și scopuri.  Așa cum nici darul nu-i doar un gest de curtoazie, ați citit în articolul precedent, darul rupe o fîșie din sufletul celui care îl oferă și-l încarcă pe cel care-l primește cu o responsabilitate mistică, pe pragul periculos dintre viață și moarte.

La protestanți, lutherani sau calviniști postul religios nu este obligatoriu, nici colectiv. Este un act de decizie personală. Individul este liber și stăpîn asupra trupului său.

La budiști, postul este acceptat ca un mod de desprindere de material, de legăturile energetice și spirituale pe care hrana le leagă cu trupul și mintea ta, postul îți dă claritate, ușurință fizică, stare de bine și capacitate sporită de meditație.

La musulmani, postul este colectiv și obligatoriu,  un refuz complet al plăcerilor, mîncare, băutură, amor.

Creștinii postesc 40 de zile, după cîte zile a postit Iisus în deșert.

La iudei, postul este fascinant de complex: este recunoștință,  penitență (postul  se însoțește cu reducerea tuturor condițiilor de comfort fizic), umilință, răscumpărare, rugăminte, pregătire spirituală pentru întîlnirea cu zeitățile, un mod de a-ți induce halucinațiile/viziunile (Moise a postit 40 de zile ca să fie apt să-l poată vedea și auzi pe  Dumnezeu).

Postul ca un ritual mecanic nu are valoare, el trebuie să-ți înmoiae sufletul și spiritul, să-ți subjuge orgoliul și viciile. El nu te costă doar voința de a-l ține, puterea de a rezista tentațiilor, el te costă renunțarea la sinele conștient. În această ultimă interpretare, postul îmi pare o tehnică de a accesa inconștientul colectiv definit de Jung.

Eu vă propun un altfel de post, postul de zahăr, fără însă să vă refuzați micile plăceri, voluptăți și glucoza necesară creierului. Noi, modernii ținem post în timp ce muncim, nu medităm, nu facem rugăciuni cîtu-i ziua de lungă, corpul nu se relazeaxă, ci produce ca un furnal veșnic pufăind, hormonii de stress.

Veți vedea cît de importantă e glucoza și calitatea alimentelor prin care ne-o procurăm.

……………………………………………………………………………………………………..

Am descoperit de mult o idee care m-a fascinat: un cronicar medieval a costatat că, de cînd soldații armatei otomane aveau la discreție, în buzunărel, un bulgăraș de zahăr candel pentru răsfăț asociat cu bunăstarea, voința și caracterul impetuos, invincibil al temutei armate otomane s-a diminuat.

Studiile recente confirmă faptul că multe din atributele personalității noastre sunt puternic condiționate la nivel biologic:
voința, capacitatea de a rezista tentațiilor, capacitatea de a lua decizii corecte (logice, benefice, funcționale), nu sunt doar forțe care vin din educație, cultură, dezvoltare personală sau moștenire genetică.

Voința și toate celelalte, ca și fericirea, sunt și funcții biologice.

Un nivel optim de glucoză în sînge este secretul armoniei multor procese biologice și stări psihologice. Prea mare, înseamnă că sîngele devine un sirop gros care sufocă în timp organele moi, în timp ce pancreasul nu mai reușește să producă suficientă insulină care reglează glicemia.
Căderea nivelului de glucoză duce și el, ca deficitul de magneziu, la manifestări excentrice de personalitate.

Cînd scade glucoza, care este o formă condensată de energie, suferă creierul, marele consumator de dulce. Amigdala își diminuează funcțiile de autocontrol, crește nivelul hormonului de stress, se activează puternic centrii supraviețuirii și apar tot felul de vulnerabilități: irascibilitatea, incapacitatea de autocotrol, rezistența mică la tentații,  slăbirea capacității de decizie, diminuarea voinței.

Alt studiu ne spune că, omul modern opune zilnic rezistență, timp de 3-4 ore, tentațiilor și dorințelor: poftei de ceva bun (dulce sau sărat), dorinței de a juca un joculeț, de a asculta un videoclip, de a conversa cu prietenii, de a citi știri, de a fuma, de a-i spune cuiva ceva direct în față, de a înjura, de a-și stăpîni lacrimi sau emoții, toate acestea în timp ce este la muncă, la birou.

Această rezistență consumă energie, adică glucoză, fură creierului acea glucoză necesară în procesele de gîndire, memorare, analiză, sinteză, luare a deciziilor, producția homonilor și managementul funcțiilor vitale.

La sfîrșit de zi, devenim epuizați fără să simțim că am realizat mare lucru, dar epuizați de rezistența opusă tentațiilor, devenim frustrați și căutăm compensări pentru efortul de peste zi.

Nu e prea eficient, așa-i?

Avem nevoie de glucoză, dar ca adulți suntem responsabili de calitatea alimentelor din care o procurăm. Nu pare că o prăjiturică, o ciocolățică sau o bombonică ar face rău, dar consumi doar una? La cît timp? În realitate, zahărul, poluarea și condițiile de viață produc stress biologic care dereglează perpetuu buna funcționare a organismului.

Ai la îndemînă aici un  magazin plin de produse fără zahăr alb industrial, cel mai pervers drog acceptat în nomenclatorul de alimente.

Dar îți ofer în plus cîteva argumente în favoarea ciocolatei negre crude:

1. Este îndulcită cu nectar de agave sau cocos, care au indici glicemici mai mici (35-42) și sunt bogate în vitamine și minerale.

2. Boabele de cacao crudă, neprăjite, își păstrează vii principiile bogate nutritive și psiho-stimulatoare:

antioxidanți, care frînează și combat zilnic stressul biologic, îmbătrînire și îmbolnăvirea

minerale care protejează inima, creierul, oasele, părul

hormonii fericirii și ai motivației, ai chefului de acțiune și luptă

3. Îți spun cu toată încrederea că, în timp, consumul de ciocolată neagră și gustul amărui diminuează pofta nesăbuită de dulce.

Nesăbuința nu-i grozavă prea mult timp, nici în amor!

Cu ciocolată,

Gianina

 

 

 

You must be logged in to post a comment.