Senzualitatea implicită a ciocolatei

În fiecare zi descopăr oameni care nu mănîncă ciocolată. Aceştia nu cunosc paşii moi de pisică, mieunatul ei alintat, zgîrieturile capricioase pe care ciocolata le lasă în noi. Ori zborul subit într-un spaţiu ireal, de împăcare cu sine, de bine absolut, de pierdere de sine, pe care îl trăieşti în cîteva secunde.

Mie îmi pare că plăcerea pe care ne-o procurăm din ciocolată e aproape spirituală, acolo, în spaţiul acelor cîtorva secunde de plăcere, ne decorporalizăm, ardem nişte neputinţe, nişte doruri, hrănim un animal mitologic, un inorog. Tînjind perpetuu după această plăcere, după acest zbor, compensăm perpetuu amînarea unei transformări spirituale reale.

Asocierea ciocolatei cu erotismul vine din această intensitatea subită şi perfectă a plăcerii pe care ţi-o procură. Nu durează, dar intensitatea, senzaţia de abandon, de uitare, de plutire sunt…erotice. Mirosul de cacao şi culoarea arămie, catifelată, au în plus puteri senzuale.

Cred că noi, femeile, erotizam ciocolata în mod diferit de bărbaţi. Pentru unele dintre noi ciocolata este substitutul preludiului, atunci cînd fetişizăm ambalajul, este substitul afecţiunii, cînd ne topim odată cu ea în palatul gusturilor, este beneficiul suprem în absenţa unui partener: de cîte ori nu am închis ochii eliberînd din captivitatea viscerală interjecţiile satisfacţiei?

Pentru celelalte dintre noi, ciocolata rămîne un alint, o plăcere compensatoare. Frecvenţa consumului este cea a compensărilor de care avem nevoie. Acest fapt este dincolo de bine şi rău. El este o necesitate. Celor cărora ciocolata cu lapte şi zahăr le procură vinovăţie, le spun că trebuie săînveţe să consume ciocolată neagră, care are mai puţin zahăr şi mai puţine ingrediente nenaturale. Iar plăcerea este mai corectă. Din fericire pentru purişti şi puriste, pentru cei/cele conştienţi/e şi mai atenţi/e cu corpul lor şi cu felul în care aleg să îmbătrînească, există această categorie nouă de ciocolată neagră care nu mai trădează plăcerea gustului şi a spiritului cu efectele secundare ale perversului zahăr, cu vinovăţia din „guilty pleasure”.

Bărbaţii însă erotizează ciocolata în forme mai mai vizuale şi cred că ei mai degrabă văd ciocolata decît o simt: ei o văd topită pe femeie (şi nu am întîlnit vreunul care să nu aibă această fantezie) făcînd-o mai voluptoasă şi mai incitantă simţurilor lui. Vedeţi, ciocolată este fantezie proiectată pentru ei, cînd pentru noi este plăcere imediată, trăită şi consumată nemijlocit, în noi.

Închid argumentul că plăcerea pe care ne-o procurăm din ciocolată este aproape una spirituală, tocmai pentru că este una senzuală, cu afirmaţia că plăcerea erotica este un prag între sacru şi profan. Între iubire ca trăire spirituală şi iubirea carnală practicată reflexiv, instinctual.

Ironic, deşi ciocolata neagră, cît mai pură şi neintermediată de alte ingrediente (lapte, zahăr, arome sintetice) şi procedee chimice, are realmente efecte afrodisiace (arginina este un aminoacid cu acţiune moleculară asupra potenţei şi fertilităţii masculine), exact din momentul în care ciocolata a început să fie “îmbunătăţită” cu laptele praf al domnului Nestle şi cu zahărul industrial, exact atunci ea a încetat să îşi mai exercite corect proprietăţile.

Conotaţiile erotice s-au perpetuat însă pentru alte motive decît cele de chimie bio-moleculară practică, ciocolata cu lapte, pralinele sofisticate ori torturile elaborate conţinînd mult prea puţină cacao activă pentru ca efectul ei afrodisiac să se producă:

  • senzaţia de catifelare şi moliciunea gustului produse subit de topirea untului de cacao la temperatura corpului nostru
  • gustul dulce care potenţează aromele făcîndu-le mai intense, dar şi puterea lui a produce creierului un extaz forţat prin creşterea bruscăa glucozei din sînge (creierul este un mare consumator de glucoză)
  • asocierile culturale moştenite ori perpetuate în advertising, filme, literatură
  • ambalajul şi mesajele încorporate, anticiparea şi amînarea plăcerii, febrilitatea cu care căutăm surprizele oferite de sortimente noi, de texturi şi arome.

De altfel, dulciurile sunt în întregime un artefact uman, o proiecţie a fanteziilor noastre, create şi consumate pentru nevoile noastre psihice, sunt instrumente de compensare, de manipulare si de comunicare.

Dedic acest articol, Roxanei de aici  si grupului ei de prietene, iubitoare de ciocolată şi bloggerite care au scris deja articole frumoase despre ciocolată.

Vizitează şi magazinul meu online www.ciocolatăcrudă.ro

Ciocolata neagră crudă hrăneşte tot ce e mai frumos în noi dar, arborii de cacao fiind o resursă limitată a planetei, ciocolata adevărată trebuie respectată şi consumată ca o mirodenie, în bucăţele mici, zi după zi. Ea activează starea noastră de bine, curajul şi intuiţia, creativitătea şi energia, în timp ce livreză corpului doze consistente de antioxidanţi, inimii şi creierului magneziul binefăcător. 

7 comments

  1. Pingback: parfumul zeiţei ciocolată « Rokssana's Blog

  2. Pingback: Parfumul zeiței Ciocolată « Mirela Pete. Blog

  3. Pingback: Ciocolată | innerspacejournal

You must be logged in to post a comment.